Peru – dragoste la prima vedere! Cristina Paduraru

Pentru prima data in America Latina, si pentru prima data la o altitudine de 3.800 m, Peru mi-a lasat impresia unui taram magic. Lasand la o parte aglomeratia marilor orase, care te poate captiva daca vrei sa vezi viata de zi cu zi a localnicilor, aceasta tara te uimeste prin istorie, cultura, peisaje si gastronomie. 

Lima, un oras vibrant, cu multe obiective turistice, ne-a oferit o prima perspectiva a vietii latino-americane. Pentru ca am avut la dispozitie doar o zi in acest minunat oras, am vizitat zona centrala unde se afla Catedrala, o bijuterie arhitectonica cae imbina stilurile gotic, baroc si neoclassic. Tot aici, in Plaza Mayor, sau Plaza de Armas cum mai este denumita, vei gasi si Palatul Guvernului, Palatul Arhiepiscopului din Lima, Palatul Municipal si Palatul Unirii, toate la fel de impresionante. Daca vei rataci pe stradutele adiacente pietei, vei gasi o multitudine de cafenele, terase si magazine de suveniruri, perfecte pentru o plimbare lejera de seara.

Pentru ca nu se poate sa mergi in Lima si sa nu explorezi cartierele colorate Miraflores si Barranco, am plecat si noi intr-o plimbare de seara, la apus, spre Podul Suspinelor din Barranco. Cartierul este foarte animat si extrem de colorat, la orice pas poti vedea picturi murale reprezentand viata de zi cu zi a localnicilor sau scene din cultura incasa. 

Urmatoarea destinatie in programul nostru a fost Puno. Situat pe malul Lacului Titicaca, la o altitudine de 3.800 m, orasul este locul din care poti explora cel mai bine zona. 

Inainte sa ajungem in oras, pe drumul dinspre aeroport ne-am oprit sa vizitam o familie locala, sa vedem cum traiesc in casele construite din pamant. Aici am avut un prim contact cu ceea ce inseamna viata rurala in Peru, am vazut cum gatesc si cum prepara anumite tipuri de cartofi, am vazut cum cresc lamele pe langa casa si, bineinteles, ne-am pozat cu ele si cu localnicii foarte prietenosi.

Urmatoarea oprire a fost la Cimitirul Sillustani, un sit pre-incas situat pe malul Lacului Umayo, la 3.900 m altitudine. Locatia este extraordinara, fiind inconjurata de apa, oferind o priveliste fantastica. Dar ca sa ajungem aici, a trebuit sa mai urcam putin de la punctul de unde ne-a lasat autocarul, pe o alee strajuita de magazine de suveniruri si tarabe. O palarie de soare este esentiala aici intrucat nu exista umba, dar daca ai uitat sa o aduci de acasa, o poti achizitiona la fata locului.

Cimitirul se remarca prin constructiile de tip turn numite “chullpas”, specifice populatiei Qulla. Se spune ca este cel mai bine pastrat sit de acest gen din Antiplano iar arhitectura este mai complexa decat cea a incasilor. Mi-a placut foarte mult aici, nu erau foarte multi turisti si ne-am putut bucura in liniste de sit si de privelisti.

Urmatoarea zi am plecat intr-o excursie pe Lacul Titicaca in care am cunoscut si am inteles mai bine viata oamenilor de acolo. Am vizitat mai intai Insula Taquile pe care locuieste o comunitate dedicata pastrarii traditiilor, o comunitate de oameni simpli dar cu valori deosebite. Aici barbatii sunt cei care tes, insula fiind recunoscuta la nivel mondial pentru calitatea tesaturilor. Am petrecut o ora in compania lor, ne-au explicat modul lor de viata si ne-au aratat produsele lor. Peisajele aici sunt extraordinare si aerul rarefiat face ca totul sa ti se para si mai frumos si sa simti totul la superlativ. 

Pentru pranz ne-am oprit in Peninsula Capachica, dar nu a fost un pranz oarecare, ci unul extrem de diferit pentru ca mancarea noastra a fost gatita in pamant cu ajutorul pietrelor incinse. Un saman ne-a tinut mai intai o ceremonie dupa care ne-a aratat cum se prepara mancarea si care este tehnica gatitului in pamant, tehnica numita Pachamanca. Mancarea a fost extrem de gustoasa: pui condimentat cu ierburi si condiment locale, peste, diferite tipuri de porumb, legume si, bineinteles, faimoasa supa de quinoa.

Turul nostru nu se putea incheia fara o vizita la insulele plutitoare Uros unde am cunoscut o alta comunitate si am invatat putin despre modul lor de viata. Insulele sunt construite din paie si plutesc; sunt ancorate de fundul lacului dar pot fi mutate daca este necesar. Fiecare insula gazduieste 3-4 familii, in functie de marime, iar pentru transport folosesc barci traditionale realizate tot din paie. Copiii merg la scoala in Puno, femeile se ocupa cu tesutul iar barbatii se dedica pescuitului.

In urmatoarea zi am plecat spre Cusco cu un autocar turistic, impreuna cu alte grupuri internationale. Pe drum am facut cateva opriri pentru a vizita cateva sit-uri inca. In Pukara am vizitat un muzeu arheologic si am admirat catedrala din piata orasului. In Raqui am vizitat un sit incas si am facut cumparaturi in piata de suveniruri. In pasul La Raya ne-am oprit pentru a admira peisajul, pasul fiind situat la 4.335 m altitudine. Am luat pranzul intr-un restaurant local cu gradina si priveliste spre munti unde am incercat din nou preparatele locale. In Andahuaylillas am vizitat catedrala pe care localnicii o numesc cu mandrie “Capela Sixtina a Americii Latine”, desi biserica imbina atat de multe stiluri arhitecturale si este atat de incarcata in decor incat mi s-a parut foarte apasatoare si extreme de intunecata, lumina patrunzand doar prin cateva festrestre mici. 

Am ajuns seara tarziu in Cusco si mi-a placut acest oras chiar de cum am intrat in el, nedescoperind inca partile lui cele mai frumoase. In acea seara am iesit sa ne plimbam putin, in cautarea unui restaurant sa luam cina. Hotelul nostru era situat la 10 minute de mers pe jos de centru, asa ca a fost o plimbare lejera. Odata ajunsi in centrul istoric, iesind de pe o straduta, ni s-a aratat Plaza de Armas, piata centrala a orasului, foarte frumos luminata si extreme de animata, cu multi turisti si localnici. 

In Cusco am vizitat principalele obiective: Templul Koricancha cu o istorie impresionanta, Catedrala din Cusco si centrul istoric. Am iesit apoi din oras pentru a vizita cateva sit-uri inca: Puka Pukara, Quenco si Saqsaywaman, care nu ar trebui sa lipseasca dintr-o vizita aici. Saqsaywaman mi-a placut cel mai mult, este un sit destul de mare si poti explora, in functie de timp, mai multe zone ale acestuia. Traseul turistic te va duce intr-un punct de unde se vede foarte frumos orasul Cusco, pentru ca mai apoi sa cobori langa zidurile de aparare ale fortaretei unde iti vei da seama de grandoarea si importanta acestui loc. Aici se poate vedea cel mai bine tehnica pe care au folosit-o incasii de a construi folosind pietre de foarte mari dimensiuni, pe care le-au taiat astfel incat sa se imbine perfect, fara a folosi mortar. 

Aceasta tehnica este vizibila in foarte multe sit-uri inca si chiar in Cusco - undeva in centrul orasului, pe o straduta, se afla “Piatra cu 12 unghiuri”. Nu este foarte greu de gasit, te poti ghida si dupa multimea de turisti care isi fac poze acolo. 

Hoinarind pe staradutele din Cusco, am ajuns in cartierul San Blas, un cartier foarte cochet cu multe magazine de suveniruri sau arta locala, mestesuguri si tesaturi. Este impanzit cu baruri si restaurante, hoteluri mici de tip boutique si stradute pavate. Cartierul este vopsit in alb si albastru si este extreme de pitoresc. 

Exista aici si cateva piete locale care merita vizitate, pentru a vedea cel mai bine viata locala, intrucat acestea nu sunt turistice, ci extreme de autentice. Noi am fost in piata San Pedro, in care gasesti tot felul de produse, de la alimente la haine si suveniruri, la mancare gatita acolo si standuri cu sucuri naturale si smoothie. Am cumparat seminte de chia si quinoa, am savurat un smoothie cu cherimoya, un fruct dulce cu pulpa alba si zemoasa.

Ne-am continuat traseul prin Valea Urubamba spre Ollantaytambo, de unde am luat trenul catre Aguas Calientes. Prima oprire a fost in Pisac, un alt sit arheologic incas. Complexul este foarte mare si ai nevoie de cel putin o ora si jumatate ca sa il poti explora pe indelete. Aici terasele au fost construite la altitudini diferite si situl avea rol de cercetare, incasii plantand diferite tipuri de culturi pe nivele, observand astfel cat de eficient si cat de mult sau putin se dezvoltau cartoful, porumbul si alte culturi. Apoi trimiteau informatiile adunate aici catre alte situri si orase. 

Pe langa terasele impresionante, complexul are si o mica cetate de aparare situata pe varful muntelui, de unde incasii aveau o vedere de ansamblu asupra regiunii. Privelistea iti taie rasuflarea, complexul fiind inconjurat de munti si vai. La iesirea din sit, te asteapta localnicii cu porumb alb fiert, extrem de gustos, pe care trebuie neaparat sa il incerci.

In Pisac ne-am oprit si in piata locala, o piata foarte mare, intinsa pe mai multe stradute. Aici vei gasi tot felul de suveniruri: tesaturi, artefacte, bijuterii, magneti, dulciuri locale, haine, cam tot ce ti-ai dori. Exista si cateva cafenele daca vrei sa incerci cafeaua locala si cateva restaurante care vand “empanadas” – turte umplute cu carne sau legume, foarte gustoase.

Din Pisac am plecat catre Maras unde sunt “salineras”, mici lacuri artificiale create special pentru a extrage sarea. Zona este foarte frumoasa, cu privelisti uimitoare. 

Ne-am continuat drumul si, odata ajunsi in Ollantaytambo, am vizitat situl arheologic, o alta bijuterie incasa, de unde privelistea catre oras si catre vale este impresionanta. Situl este impartit in mai multe zone si, ca sa ajungi sus, trebuie sa urci cateva scari dar efortul depus merita din plin. Dupa ce am vizitat situl, am avut timp sa exploram si orasul, care mi-a placut foarte mult.

Seara am plecat cu trenul catre Aguas Calientes, calatoria in sine fiind o experienta de neuitat, mai ales la retur cand am calatorit in timpul zilei cu tren cu geamuri panoramice, bucurandu-ne astfel de privelistile uimitoare ale vaii si muntilor.

Machu Picchu este de departe cel mai faimos dar si cel mai frumos sit incas din Peru si este motivul pentru care turistii vin aici. Este apogeul calatoriei si momentul cand am ajuns acolo mi s-a parut ireal. Am explorat tot situl pe indelete, ne-am bucurat de vreme buna si de privelisti care iti taie rasuflarea. Desi vremea este capricioasa la Machu Picchu, un nor sau putina ceata poate schimba perspectiva si poate aduce un farmec aparte peisajului. Principala atractie din sit este un punct de belvedere de unde se poate observa tot situl, dar si Huayna Picchu, Muntele Tanar asa cum se traduce din limba quechua. Pentru a urca Huayna Picchu este necesar un alt bilet de intrare si mi-am propus sa revin in Peru si sa urc si eu maretul munte. Am aflat de la ghidul nostru foarte multe lucruri interesante despre Machu Picchu si am ramas in sit pana la amiaza, explorand toate aleile, facand foarte multe poze, admirand lamele care pasc linistite in sit. Este un loc cu o energie aparte, care te face sa iti doresti sa nu pleci de acolo, sa ramai ancorat intr-o lume mai simpla dar la fel de fascinanta.

Dupa ce am terminat vizita la Machu Picchu, am coborat in Aguas Calientes, unde am avut cateva ore la dispozitie pentru a explora orasul, pentru a face cumparaturi in piata locala sau pentru a savura preparate locale, pe strada principala din oras fiind foarte multe terase si restaurante.

Calatoria cu trenul inapoi catre Cusco a trecut foarte repede pentru ca am avut parte de un spectacol in tren, in care personalul a dansat pentru noi in costume traditionale si ne-au facut sa ne simtim atat de bine incat cele 4 ore au trecut foarte repede.

Peru trebuie sa fie pentru oricine pe lista de tari de vizitat o data in viata. Si dintre toate bucatariile pe care le-am incerat in calatoriile mele, Peru mi-a oferit cea mai multa savoare, cel mai bun gust si cele mai surprinzatoare combinatii. 

Hasta luego (pe mai tarziu), Peru!